English En | Romana Ro | Evenimente noi
fotolitera.ro

registerÎnregistrează-te   exploreazaExplorează  comunitateComunitate  chatChat ( 0) 

    
username:
parolă:
    optiuni avansate logare

Roland Barthes, Camera luminoasa

  • adăugat 13-Feb-2008 de   ()
  • vizualizări: 4325, comentarii: 0

Dapa ce am citit Camera luminoasa-insemnari despre fotografie de Roland Barthes am decis sa selectez acele capitole care mie mi-au placut cel mai mult.
Va recomand cartea si va dau un link catre editura http://www.idea.ro/editura/index.php?nv=2&pr=7&sl=54 .


10
Regula mea era suficient de plauzibila pentru a incerca sa denumesc (voi avea nevoie de asta) aceste doua elemente, pe a caror coprezenta se intemeia, se pare, tipul de interes special pe care-l aveam pentru aceste fotografii.
Primul, evident, este o dimensiune; ea are extensia unui camp pe care-l percep cu destula familiaritate in functie de experienta, de cultura mea; acest cimp poate fi mai mult sau mai putin stilizat, mai mult sau mai putin reusit, in functie de arta sau de norocul fotografului, dar el trimite intotdeauna Ia o informatie clasica: insurectia, Nicaragua si toate semnele ce tin si de una, fi de alta: luptatorii saraci, in civil, strazile in ruina, mortii, durerea, soarele si apasatorii ochi ai indienilor. Mii de fotografii sint facute din acest cimp si, fata de aceste fotografii, pot simti desigur un soi de interes general, emotionant uneori, dar e vorba de o emotie ce trece prin filtrul rational al unei culturi morale si politice. Ceea ce simt pentru aceste fotografii tine de un afect mediu, aproape de un dresaj. Nu cunosteam in franceza nici un cuvint care sa exprime simplu acest soi de interes uman; in latina insa, cred ca acest cuvint exista: este studium-ul, care nu vrea sa spuna, cel putin nu imediat, "studiu", ci atentia fata de un lucru, gustul pentru cineva, un soi de implicare generala, amabila desigur, insa fara o acuitate speciala. Sint interesat de multe fotografii datorita studium-ului, iar asta fie ca Ie receptez ca marturii politice, fie ca le gust ca pe nisste tablouri istorice reusite: pentru ca particip la figuri, mime, ges
luri, decoruri, actiuni in mod cultural (aceasta conotatie cste prezenta in studium).
Cel de al doilea element vine sa rupa (sau sa marcheze) studium-ul. De data aceasta nu eu sunt cel care merg sa-l caut (in modul in care investesc cimpul studium-ului cu constiinta mea suverana), ci el este cel care pleaca din scena, ca o sageata, si vine sa ma strapunga. Exista un cuvant in latina pentru a desemna aceasta rana, aceasta intepatura, acest semn stiut de un instrument ascutit; acest cuvant se potrivea cu atat mai mult cu cat el trimite si la ideea de punctuatie si cu atat mai mult cu cat fotografiile despre care vorbesc sunt intr-adevar ca si punctate, uneori chiar patate, de aceste puncte ,i'nsibile; chiar as.a, aceste semne, aceste rani sTnt ca niste puncte. Acest al doilea element care vine sa strice studium-ul il voi numi deci punctum; caci punctum inseamna si: intepatura, mic orificiu, pata mica, taietura mica-si de asemenea o aruncare cu zarul. Punctum-ul unei fotografii este acel hazard care, in ea, ma impunge (dar ma si raneste, ma sfisie).
Identificand, asadar, in Fotografie doua teme (caci in fond fotografiile care-mi placeau erau construite dupa modelul unei sonate clasice), ma puteam ocupa pe rand si de una, si de cealalta.


11
Multe fotografii sunt, din pacate, inerte sub privirea mea. Insa pana si printre acelea care au o oarecare existenta in ochii mei.cele mai multe imi provoaca doar un interes general si, daca se poate spune asa, politicos: nu exista in ele nici un punctum: imi plac sau imi displac fara sa ma raneasca: ele sunt investite doar cu studium. Studium-ul este campul foarte vast al dorintei nonsalante, al interesului divers, al gustului inconsecvent: imi place / nu-mi place, I like / I don't. Studium-ul tine de ordinea lui to like, si nu de cea a lui to love; el mobilizeaza o semidorinta, o semivointa; e acelasi soi de interes vag, plat, iresponsabil, pe care-l avem fata de oameni, spectacole, haine si carti, care ni se par "in regula".
A admite studium-ul inseamna neaparat sa intilnesti intentiile fotografului, sa intri in armonie cu ele, sa le aprobi, sa le dezaprobi, dar si, intotdeauna, sa le intelegi, sa le discuti in tine insuti, caci cultura (de care tine si studium-ul) este un contract incheiat intre creatori si consumatori. Studium-ul este un fel de educatie (de cunoastere si politete) datorita careia pot sa-l regasesc pe Operator, sa traiesc intentiile ce ii anima demersurile, dar sa le traiesc oarecum pe dos, dupa vointa mea de Spectator. E intrucitva ca si cum ar trebui sa citesc in Fotografie miturile Fotografului, fraternizad cu ele, fara sa cred in ele pe de-a-ntregul. Scopul acestor mituri (la asta foloseste mitull) este evident acela de a reconcilia Fotografia si societatea (e necesar? - Ei bine, da: Fotografia este periculoasa), prevazind-o cu functii, care pentru Fotograf sfnt tot atitea alibiuri. Aceste functii sint: a informa, a reprezenta, a surprinde, a da sens, a face pofta. lar eu, Spectator-ul, le recunosc cu mai multa sau mai putina placere: imi investesc in ele studium-ul (care niciodata nu inseamna bucuria sau durerea mea).


12
Cum Fotografia este contingenta pura si nu poate fi decit asta (intotdeauna e reprezentat ceva) - spre deosebire de text care, prin actiunea subita a unui singur cuvint, poate face o fraza sa treaca de la descriere la reflectie -, ea dezvaluie imediat acele "detalii" care constituie chiar materialul cunoasterii etnologice. Atunci cind William Klein fotografiaza "1 Mai 1959" la Moscova, el ma invata cum se imbraca rusii (ceea ce in fond nu stiu): observ sapca mare a unui baiat, cravata altuia, fularul de pe capul batrinei, tunsoarea unui adolescent etc. Pot sa ma adincesc si mai mult in detalii, observind ca multi dintre oamenii fotografiati de Nadar aveau unghii lungi: chestiune etnografica: cum aratau unghiile in cutare sau cutare epoca? Acest lucru, Fotografia mi-l poate spune mult mai bine decit portretele pictate. Ea imi permite accesul la o infracunoastere; ea imi furnizeaza o colectie de obiecte partiale si poate flata in mine un anume fetisism: caci exista un "eu" care iubeste cunoasterea, care simte fata de aceasta un fel de inclinatie iubitoare. In acelasi fel, iubesc anumite trasaturi biografice care, in viata unui scriitor, ma incanta tot atat precum anumite fotografii; am numit aceste trasaturi "biografeme"; Fotografia are acelasi raport cu Istoria ca si biografemul cu biografia.

Imi cer scuze pentru posibilele erori din text, la micile erori de tiparire s-a mai adaugat scanerul meu, de asemenea lipsesc literele ă,î,ş,ţ,â pentru ca scanerul meu nu le cunoaste
Înapoi în categorie delicious reddit

Comentarii

Nu sunteti logat!

Pentru a putea nota sau posta un comentariu este de ajuns sa va înregistrati si sa va logati

Pe facebook!

Publicitar